Articol de popularizare a științei
(de Mădălina Chitez)
///
Scrierea academică este adesea privită ca o dovadă a expertizei disciplinare, în care ideile trebuie exprimate clar, logic și într-un stil formal. Cu toate acestea, un nou studiu (aici articolul integral), rezultat al colaborării între cercetătorii Universității de Vest din Timișoara, Mădălina Chitez și Florin Alin Sava, și Diana Paula Dudău, doctor al UVT și în prezent cercetător la Universitatea Titu Maiorescu din București, arată că emoțiile joacă un rol esențial în modul în care studenții își structurează textele și își construiesc vocea academică. Studiul a analizat un vast corpus de texte academice scrise de studenți români atât în limba română, cât și în engleză, colectat în perioada 2019-2021 de la numeroase universități din România (mai multe despre proiectul ROGER aici).
Rezultatele cercetării oferă o perspectivă fascinantă asupra psihologiei studenților români. Analiza textelor arată că atunci când scriu în limba română, aceștia sunt mai rezervați emoțional, folosind un stil indirect și formal, cu mai puține semnale lingvistice ale implicării personale, cum ar fi pronumele „eu” sau „noi”. Această tendință poate fi explicată prin moștenirea culturală a sistemului educațional românesc, care a pus întotdeauna accent pe obiectivitate, conformism și evitarea exprimării emoțiilor în contexte formale. În schimb, în limba engleză, studenții sunt mai direcți, folosesc mai multe pronume personale și sunt mai predispuși să își exprime emoțiile și opiniile, ceea ce sugerează o deschidere către un stil de gândire mai individualist și mai analitic.
Un alt aspect important al studiului este diferențierea stilului în funcție de disciplina academică. În științele umaniste, scrierea este mai variabilă din punct de vedere emoțional, unele texte fiind puternic expresive, iar altele neutre. În științele sociale, studenții care scriu în engleză dovedesc o implicare mai mare, folosind un limbaj mai personal și mai analitic, în timp ce în domeniul matematică și științe exacte, atât în română, cât și în engleză, textele rămân predominant neutre și tehnice. Interesant este, de asemenea, că, în română, un număr semnificativ de texte adoptă un stil „detașat”: studenții nu doar că evită exprimarea emoțiilor, dar folosesc și un limbaj care indică lipsa de implicare. Acest lucru sugerează fie nesiguranță, fie o percepție a scrierii academice ca pe un exercițiu mecanic, fără relevanță personală.
Interesant este faptul că aceste rezultate confirmă unele dintre observațiile făcute de Prof. Univ. Dr. Daniel David în volumul Psihologia poporului român: profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală (2015), unde autorul susține că românii oscilează între două tipologii: o cultură colectivistă, în care conformismul și respectul pentru autoritate sunt esențiale, și o tendință individualistă, născută din dorința de recunoaștere și afirmare personală. Studiul actual arată că aceste caracteristici sunt reflectate și în scrierea academică. Pe de o parte, textele în limba română tind să fie mai formale și mai puțin personale, ceea ce sugerează un respect pentru normele tradiționale de comunicare și pentru ierarhia academică. Pe de altă parte, în textele scrise în engleză, studenții adoptă un stil mai asertiv, mai direct și mai personal, indicând o influență a normelor academice anglo-saxone, care încurajează exprimarea individuală și argumentația clară. Această dualitate lingvistică pare să reflecte tocmai tranziția identitară menționată de Prof. Univ. Dr. Daniel David, în care românii se află între două paradigme culturale diferite.
Acest studiu demonstrează că scrierea academică nu este doar un exercițiu tehnic, ci un proces profund legat de identitatea și psihologia studenților, influențat de cultura educațională din care aceștia provin. Dacă textele în limba română reflectă o tradiție a conformismului și a respectului pentru autoritate, iar cele în engleză sugerează o deschidere către un stil mai critic și mai personalizat, devine evident că studenții navighează între două lumi culturale diferite. Acest contrast nu este doar lingvistic, ci și o expresie a moștenirii sistemului educațional românesc, oscilând între rigiditate și nevoia de adaptare la standardele internaționale.
Într-un context academic care tinde spre internaționalizare, această tranziție poate fi dificilă, mai ales pentru studenții care trebuie să învețe să scrie într-un stil clar, argumentativ și convingător, esențial pentru succesul academic, indiferent de context. Tocmai de aceea, predarea scrierii academice trebuie să depășească simpla aplicare a normelor formale și să ia în considerare aspectele culturale și emoționale care influențează modul în care studenții își construiesc vocea academică. În loc de a perpetua conformismul tradițional, educația ar trebui să îi ajute să-și dezvolte un stil propriu, adaptat atât rigorilor academice, cât și nevoii de exprimare personală.
Astfel, textele studenților români nu sunt doar un indicator al competențelor academice, ci și o oglindă a mentalității cultivate de sistemul educațional. Diferențele dintre textele în română și cele în engleză nu sunt întâmplătoare, ci dezvăluie tensiunea dintre un trecut care impune formalism și un prezent care cere flexibilitate, gândire critică și asumarea identității academice.
Referinta articol:
Dudău, D. P., Chitez, M., & Sava, F. A. (2025). Elucidating the emotional persona in the Romanian university students’ academic discourse: a corpus-based exploration. Frontiers in Psychology, 15, 1514795. Dispnibil aici: https://www.frontiersin.org/journals/psychology/articles/10.3389/fpsyg.2024.1514795/full.
© 2025 Mădălina Chitez. Acest conținut este licențiat sub Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0).
Se permite copierea și distribuirea conținutului, cu condiția menționării sursei: www.madalinachitez.com.
Detalii licență: https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/.